piese de teatru care ne inspiră

PIESE DE TEATRU CARE NE INSPIRĂ

Din punctul nostru de vedere, teatrul este una dintre cele mai frumoase arte vizuale. El ne îndeamnă să citim emoțiile de pe chipul celuilalt, să interacționăm, să ne unim gândurile și inimile. Are capacitatea de a descreți frunți și de a deschide suflete, de a reduce la suprafață anumite emoții și trăiri. Sfatul nostru: mergeți și vizionați piese de teatru pentru a readuce în viața voastră emoția.

Zbor deasupra unui cuib de cuci

Zbor deasupra unui cuib de cuci este un spectacol realizat după celebrul roman al lui Ken Kesey sub îndrumarea regizorului Marius Oltean, fiind pus în scenă de Horațiu Mihai. Vorbim despre o piesă de teatru care, deși a avut premiera în urmă cu mulți ani, încă mai reușește să umple sala mare a Teatrului Național din Cluj-Napoca la capacitate maximă. Se bucură de o distribuție de excepție: Cristina Pardanschi, Ionuț Caras, Adrian Cucu, Petre Băcioiu, Dan Chiorean, Dragoș Pop, Ruslan Bârlea și nu numai.

Spectacolul este o metaforă excelentă pentru societățile despotice. Acțiunea se desfășoară într-un spital de boli mintale, unde pacienții sunt manipulați să se comporte exemplar de către sora șefă Ratched. Apariția lui McMurphy dezechilibrează acest “ecosistem”. În ciuda finalului tragic al piesei, spectacolul este de un comic savuros. Îmbină armonios umorul de calitate cu frustrarea generată de dorința de libertate. La finalul piesei de teatru, inevitabil, spectatorul ajunge să se întrebe: Cine sunt, de fapt, nebunii?

Citește mai multe despre piesă aici.

Idiotul

Dramatizarea după Idiotul este pusă în scenă de Adrian Damian și este regizată de Anna Stigsgaard. Acest spectacol reușește să reducă la esență intriga destul de complicată a lui Dostoievski. Pe scenă se întâlnesc nume notabile ale teatrului românesc: Cristian Rigman, Ionuț Caras, Ramona Dumitrean, Miriam Cuibus, Anca Hanu, Sânziana Tarța, Petre Băcioiu, Matei Rotaru, Cristian Grosu.

Din filele romanului sunt decupate secvențe din societatea petersburgheză, caracterizată de corupție și depravare. Acesta este cadrul în care pătrunde Prințul Mîșkin, un tânăr prea pur și prea naiv, care crede cu tărie că „frumusețea va salva lumea“. El se impune prin iubirea lui senină pentru Nastasia, care ajunge să fie ucisă de către Rogojin, crimă la care moral a participat tot anturajul ce a asistat pasiv la disperarea ei.

Este un spectacol extraordinar, unde iubirea pătimașă a lui Rogojin pentru Nastasia se intersectează cu cea creștinească, a lui Mîșkin. Idiotul este un spectacol în care metaforele și realismul convențional se împletesc de minune. La final de piesă, este imposibil să nu te întrebi de ce personajul este considerat a fi un idiot, de vreme ce ne determină pe parcursul spectacolului să simpatizăm cu acesta, ba chiar să simțim ca el.

Citește mai multe despre piesă aici.

Ce nemaipomenită aiureală

Ce nemaipomenită aiureală reușește în mai puțin de două ore să ilustreze lupta zadarnică cu care fiecare individ se confruntă, pentru ca în final, de toate să se aleagă praful. Ne naștem, învățăm, iubim, suferim, murim. La final, de multe ori ajungem să ne întrebăm: de ce? Care este oare sensul vieții? Aceasta este una dintre ideile esențiale ale textului lui Ionesco, pe care Silviu Purcărete, cu ajutorul lui Dragoș Buhagiar l-a pus în scenă la Teatrul Național din Cluj.

Personajul principal, Cornel Răileanu, se află singur pe scenă, fiind pierdut printre mulțimea de manechine. O moștenire primită îl determină să se mute într-o nouă casă, loc în care se instalează zgomotul. Asistăm la scene dintr-un univers ciudat, plin de întâmplări stranii, în fața cărora personajul principal nu face decât să tacă.

Ce impresionează este tocmai faptul că această tăcere reușește să umple o scenă întreagă. El întruchipează singurătatea și neînțelegerea. Orice mișcare sau gest trădează aceeași întrebare nespusă: De ce? Revoluția, cadavrele, răniții și poveștile de iubire din cea de-a doua parte a piesei de teatru ne transmit ideea de aiureală. Metafora finală cu geamantanul cu praf alb ne lasă deschisă repetabila întrebare: de ce?

Citește mai multe despre piesă aici.

Posted in Teatru.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *