Cred ca fara marile intalniri am orbecai prin viata asteptand mereu sa se intample neintamplatul. Am avut aceasta sansa! I-am intalnit pe Cristina si Cornel. I-am intalnit atunci cand nu mai visam sa zbor, cand nu mai stiam sa rad, cand credeam ca sunt batrana la cei 24 de ani sa ma mai pot juca!
Au trecut ani de atunci si nu ma coplesesc doar amintirile, ci si bucuria de a talmaci si acum ceea ce auzeam si simteam la cursuri.
Am inceput printr-o rugaciune Sfanta, toti tinandu-ne de mana, am invatat apoi sa fim copii, rasplatiti uneori chiar ca niste copii cu dulciuri de Mos Nicolae, am fost apoi 12 apostolibinecuvantati care stiam ca tearul inseamna adevar, credinta, iubire.
Am fost niste norocosi si daca astazi unii dintre noi suntem pe scena, altii ne-am gasit alta menire, important ramane ceea ce ati pus in noi ca oameni, inainte de orice:sa iubim viata, asa cum e ea, sa nu deznadajduim indiferent de ceea ce vine si inainte de orice, sa-l cautam pe Dumnezeu.
Daca Dumnezeu ni se arata uneori, cu riscul de a fi patetica, as spune ca eu asa l-am vazut, intalnindu-i pe profesorii mei…
..Acolo in sala de lucru tremurand odata cu noi, sau in seri de vara admirand eleganta rochiilor albe ale profei sau pantalonii de in si palaria profului, simtind adierea unui parfum discret cand ne imbratisau cu patima.
Nimic din ceea ce am astazi nu s-ar fi implinit cu atata masura.Va multumesc pentru ca sunt mama, pentru ca sunt sotie, pentru ca sunt actrita, pentru ca sunt om.
Toate acestea nu le poti invata decat de la cei alesi si Doamne! cat de fericiti ar trebui sa fie cei care va intalnesc!
Va imbratisez cu drag.
Elena Ivanca – actrita la Teatrul National Cluj