Bătrânul teatru are peste 2500 de ani si este depozitarul tuturor manifestărilor omului încercat de istoria tumultoasă. De la exuberanța ritualurilor dionisiace la farsele medievale, de la romantismul sturm und drang-ului la angoasa existențialismului (ca să fac doar o foarte succintă trecere înrevistă a evoluției dramaturgiei) teatrul este amprenta vietii, de secole.
TEATRUL ESTE EGAL VIAȚĂ.
Numai că oamenii au uitat multe reguli ale conviețuirii. Din acest motiv sunt derutați, solitari, neînțeleși, furioși, deprimați, timizi, deplasati, plin de angoasă, inactivi, ineficienţi, abandonaţi, marginalizaţi și as putea continua mult şi bine enumerând toate “bolile” acestui secol care de fapt ar putea fi un secol de “spiritualitate inteligentă”, dacă îmi este îngăduită această năstrușnică combinație. Catarsis-ul a fost si este remediul cu care teatrul vindecă şi ajută oamenii să se cunoască pe sine şi pe ceilalți. Râsul sau plânsul eliberator are rol corector, modelator de comportament. Oricum, teatrul în sine este utilitar. Noi nu am făcut altceva decât am venit în mijlocul societății aducând acele daruri minunate pe care noi le numim simplu: “instrumente”.
În literatura de specialitate (psihologie), atenția este o dimensiune fundamentală, nu doar cognitivă ci și emoțională. Ea contribuie la modelarea sau corectarea altor dimensiuni, ca de exemplu cunoașterea de sine sau sensibilitatea socială.
Teatrul utilitar ofera posibilitatea de a-ti dezvolta atenția prin singura metodă eficientă şi anume, prin EXPERIMENTARE.
Chiar dacă ar fi singurul beneficiu, noi credem că este suficient, deși lista este mult mai lungă. Dar despre asta într-un articol viitor.